Rosalind Franklin, eroina neștiută a revoluției ADN

Rosalind Elsie Franklin (1920 – 1958) a fost chimist, biofizician și cristalograf britanic de origine evreiască, doctor în științe și deschizătoare de drumuri a cărei muncă a avut contribuții importante în ceea ce privește înțelegerea structurilor fine moleculare ale ADN-ului, ARN-ului, virusurilor, cărbunelui și grafitului.

Totuși, contribuția ei majoră care i-a adus notorietate a fost activitatea privind cercetarea AND-ului cu rol esențial în metabolismul celular și în genetică. Descoperirea structurii de dublu helix a AND-ului i-a ajutat pe colaboratorii ei să înțeleagă modul în care informația genetică este trecută de la părinți la copii, o descoperire care a fost esențială pentru a dezlega misterul modului în care viața se transmite din generație în generație.

• Relicve enigmatice din Egiptul Antic au fost găsite într-o cameră ascunsă la 14 metri adâncime
• Cele mai impresionante picturi rupestre descoperite vreodată au fost în sfârșit interpretate

Rosalind Franklin s-a născut la 25 iulie 1920 în Londra și a murit la 16 aprilie 1958. Franklin a studiat la Universitatea Cambridge, unde a obținut o diplomă în chimie. Călătoria academică a lui Franklin a fost întreruptă temporar de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Și-a oferit serviciile de cercetător voluntar, contribuind la eforturile din acea perioadă. După război, și-a reluat studiile, obținând în cele din urmă un doctorat în chimie fizică la Universitatea Cambridge în 1945.

Lucrările sale s-au concentrat pe studierea structurii carbonului și a cărbunelui, însă contribuția ei cea mai importantă a fost, așa cum deja am menționat, în domeniul ADN-ului.

În anii 1950, Franklin a realizat o serie de imagini cu raze X ale ADN-ului, inclusiv fotografia numită Photograph 51, care a oferit indicii cruciale despre structura helicoidală a ADN-ului. Aceste imagini au fost folosite de James Watson și Francis Crick – descoperitorii structurii ADN-ului (părinții geneticii moderne) în dezvoltarea modelului dublei elice al ADN-ului, care a fost publicat în 1953.

Deși Franklin nu a fost direct implicată în publicarea modelului dublei elice, munca ei a avut un impact semnificativ în înțelegerea structurii ADN-ului și în dezvoltarea ulterioară a geneticii și biologiei moleculare.

Tragica moarte a lui Rosalind Franklin la vârsta de 37 de ani, din cauza cancerului ovarian, a limitat recunoașterea în timpul vieții sale. Cu toate acestea, contribuția la descoperirea structurii ADN-ului a fost recunoscută ulterior, iar Franklin este considerată una dintre cele mai importante femei oameni de știință din istorie.

Revenind la munca din primii săi ani de cercetare, Franklin și-a petrecut patru ani din viață la Paris ocupându-se de cercetări postuniversitare în cadrul Laboratoire Central des Services Chimiques de l’Etat, acolo unde s-a bucurat de libertatea de a-și urmări interesele și unde a descoperit inclusiv fascinația pentru moda pariziană, adoptând stilul celebrului Christian Dior, absorbind cultura și politica locală, participând frecvent la filme, piese de teatru, conferințe, concerte și expoziții de artă cu prietenii și potențialii pretendenți.

„Bărbații din viața ei nu i-au pierdut din vedere vivacitatea, eleganța și frumusețea tinerească”, scrie pbs.org, „unii speculând că s-a îndrăgostit de chipeșul și amorezul Jacques Mering, dar pentru că acesta era căsătorit, deși înstrăinat de soția sa, s-a retras rapid, simțind că nu exista nicio șansă pentru un viitor romantic”. După experiența trăită la Paris, la începutul anilor 1950, în timp ce lucra ca și cercetător asociat la King’s College din Londra, Rosalind Franklin a obținut imagini de înaltă rezoluție prin difracție cu raze X ale fibrelor de ADN. Tehnicile sale experimentale meticuloase și abilitățile ei analitice i-au permis să capteze modele clare de raze X care au dezvăluit natura elicoidală a ADN-ului și au furnizat informații vitale despre structura acestuia.

Fotografia 51 a fost esențială pentru înțelegerea structurii ADN-ului. Aceasta a arătat un model clar în formă de X care indica o structură elicoidală, ceea ce a reprezentat o dovadă crucială pentru modelul cu dublă elice propus de James Watson și Francis Crick, cei doi recunoscând ei înșiși influența activității lui Franklin asupra descoperirii lor revoluționare.

De altfel, în timpul cercetărilor sale privind structura ADN-ului, când a lucrat la King’s College din Londra, Rosalind a colaborat cu Maurice Wilkins despre care se crede că a arătat lucrările lui Franklin colegilor săi, Francis Crick și James Watson, care lucrau, de asemenea, la determinarea structurii ADN-ului. Acest lucru i-a determinat pe unii să se întrebe dacă contribuțiilor lui Franklin au fost recunoscute în mod corespunzător în descoperirea dublei elice a ADN-ului.

În ciuda relizărilor semnificative la înțelegerea structurii ADN, Rosalind Franklin nu a primit Premiul Nobel, însă în 1962, la patru ani după moartea ei, Francis Crick, James Watson și Maurice Wilkins au primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină pentru descoperirile lor privind structura moleculară a acizilor nucleici și semnificația acesteia pentru transferul de informații în materia vie. Este important de reținut faptul că premiile Nobel nu se acordă postum, ceea ce înseamnă că Franklin nu era eligibilă pentru a primi acest premiu, cu toate acestea, numeroase instituții și inițiative au fost înființate în onoarea ei, cu scopul de a promova femeile în știință și de a comemora realizările sale științifice.

„Noi am descoperit viața” (James Watson și Maurice Wilkins)

„Cred că adevăratul progres în știință rezultă dintr-o căutare neîncetată a cunoașterii, ghidată de curiozitate și de un angajament neclintit față de acuratețe” (Rosalind Franklin).

În timp ce realizările științifice ale lui Franklin au fost primordiale în viața sa, Rosalind a prețuit și legăturile personale. În 1956 s-a căsătorit cu Don Caspar, un cristalograf care îi împărtășea pasiunea pentru știință, cei doi neapucând să devină părinți din cauza morții premature a Rosalindei.

În mod tragic, viața lui Franklin a fost curmată de boală, destul de devreme. La 16 aprilie 1958, la vârsta de 37 de ani, a cedat în urma unui cancer ovarian.

Astăzi, contribuțiile lui Franklin sunt considerate fundamentale pentru înțelegerea structurii ADN-ului. Munca sa experimentală meticuloasă și cunoștințele structurale obținute din imaginile sale cu raze X au fost esențiale pentru descoperirea revoluționară a dublei elice a ADN-ului de către Watson și Crick.

Descoperirea Rosalindei Franklin a fost rerezentată în producția cinematografică „Life Story”, o dramă dramă istorică de televiziune din 1987 care prezintă progresul și competiția pentru descoperirea structurii ADN-ului la începutul anilor 1950. Filmul, care a avut-o pe Juliet Stevenson în rolul Rosalindei Franklin, a fost regizat de Mick Jackson pentru serialul științific Horizon al BBC și îi mai are în distribuție pe Jeff Goldblum, Tim Pigott-Smith, Juliet Stevenson și Alan Howard. Producția a câștigat mai multe premii în Marea Britanie și în SUA, inclusiv premiul BAFTA TV 1988 pentru cea mai bună dramă.

Rosalind Franklin a fost și autoare de cărți, printre aparițiile editoriale semnate de ea numărându-se „Thermal Expansion of Coals and Carbonised Coals”, „On the study of carbon„ și „A rapid approximate method for correcting the low-angle scattering measurements for the influence of the finite height of the X-ray beam” – o lucrare fundamentală în cristalografia cu raze X.

Surse:

https://www.pbs.org/newshour/science/meet-rosalind-franklin-a-sidelined-figure-in-the-history-of-dna-science

https://www.britannica.com/biography/Rosalind-Franklin

https://www.jstor.org/stable/1512499

Vă mai recomandăm să citiți și:

Analizele ADN arată ce ar fi cauzat colapsul populației de fermieri din Epoca de Piatră

Secretele sacrificiilor mayașe de copii, descoperite cu ajutorul ADN-ului antic

ADN-ul misterios din genomul uman ar putea fi de vină pentru tulburările psihice

De ce sunt oamenii diferiți de cimpanzei deși împărtășim 98,8% din ADN?